Solist vocal al Ansamblului Artistic „Ciprian Porumbescu”
22 iulie 1989, a fost cea mai fericită zi din viața tinerilor Maria și Spiridon, pentru că familia pe care o formase cu puțin timp în urmă s-a întregit. În viața lor a apărut, în zi de sărbătoare, Marian Viorel Gogan, cel care avea să devină mai târziu interpret de muzică populară și solist al Ansamblului Artistic „Ciprian Porumbescu” din Suceava. Dar povestea și drumul lui până aici nu au fost atât de scurte precum am expus.
Vă oferim ocazia să-l cunoașteți mai bine chiar acum, din aceste rânduri…pentru că și nouă ne-a spus următoarele:
„Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la copilăria mea, mă năpădește un sentiment de melancolie. Parcă mă și văd, undeva pe la cinci anișori…o sfârlează de copil, cu părul ușor blond, energic și dornic de a experimenta zi de zi viața și curiozitățile ei. Cred că fiecare dintre voi vă regăsiți în acest peisaj.
Această copilărie, în marea majoritate a ei, mi-am petrecut-o la țară, în comuna Berchișești, județul Suceava, un loc cu oameni mândri, harnici și credincioși. Aici am întâlnit cântecul…cântecul de leagăn al mamei, cântecul bunicii când frământa pentru cozonaci în prag de sărbători, cântecul păsărilor din livada cu meri în plină vară, cântecul radioului. Tot el, cântecul, s-a lipit de mine și a devenit parte din viața mea încă de pe atunci. Deși sunt născut și crescut la oraș, copilăria la țară mi-a oferit ocazia de a lua contact cu graiul autentic, muzica populară pe care o auzeam difuzându-se la radio, dar și cu tradiția locală. Pot spune că perioada celor ”7 ani de acasă” mi-a fost debutul într-ale cântecului popular, când pășeam cu emoție de fiecare dată pe prima mea scenă…pragul bunicilor.
Deseori sunt întrebat ce înseamnă cântecul, muzica pentru mine. Oare ce ar putea să însemne? Ce înseamnă pentru voi, cei care citiți aceste rânduri? Îmi place să spun doar atât: Cântecul mi-e rugăciune/Dar și felul meu de-a spune/Mulțumesc lui Dumnezeu/Pentru ceea ce sunt eu! Cântecul a devenit parte din sufletul meu și m-a însoțit pretutindeni, oriunde viața mi-a purtat pașii.
Timpul a trecut și pentru mine. Vara copilăriei mele de odinioară, căldura soarelui ale cărui raze străbăteau frunzișul copacilor din livada bunicii proiectând pe întinderea verde de iarbă jocuri de lumină, mireasma fânului uscat sub aceleași raze ale soarelui, cântecul greierilor în toiul nopții înstelate, toate au rămas în urma mea. Dar aveau să rămână în continuare încrestate cu litere de aur în mintea și sufletul meu, lăsând locul celei mai importante zile de toamnă din toată existența mea…ziua în care m-am desprins de locurile mele natale pentru a mă duce și a-mi urma visul.
Acel vis era de a studia muzica la modul cel mai serios. Mă și văd cu un rucsac mare în spate, întocmai ca un expeditor ce pleacă în lunga sa călătorie, coborând din trenul accelerat tocmai în Cluj. Aici, fără să fi absolvit liceul de muzică, am fost admis în cadrul Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima”. Emoțiile primelor cursuri au fost destul de mari. Prin mintea mea străbăteau gânduri de tot felul, gânduri ce-mi șopteau ”ce ți-a trebuit Academie de Muzică, când colegii tăi actuali au o bază teoretică și practică a unui liceu de specialitate…”. Nu mi-a fost ușor. Cunoștințele mele teoretice pe care le-am dobândit până la acel moment, mi-au fost insuflate din școala generală, de profesorul de muzică, iar mai apoi de profesorul de pian de la Școala de Arte „Ion Irimescu” din Suceava. Partea practică a muzicii mi-a fost hărăzită de Bunul Dumnezeu, Cel căruia îi datorez totul. Cu aceste minime cunoștințe, dar și cu cele pe care le-am ”recuperat” pe parcursul primului an de facultate, am reușit să ajung la nivelul colegilor mei.
Să înmulțești talantul care îți este dat. Anii de facultate nu mi-au fost ușori. Zilele lungi de cursuri, actul în sine al procesului de învățare, greutatea sesiunii de examene, toate au început să fie compensate de frumusețea momentelor petrecute în cadrul repetițiilor cu Ansamblul de Muzică Tradițională Românească „Icoane”, un ansamblu tradițional format din studenții eminenți ai modulului de folclor, al cărui coordonator era interpretul de muzică populară Ioan Bocșa. Aici mi-am format prietenii care persistă și în ziua de azi, dar aici a început și formarea mea ca artist. Pe timpul facultății am început să particip la primele mele festivaluri concurs de folclor: „Valeria Peter Predescu” – Bistrița Năsăud; „Pană de Păun” – Bistrița Năsăud; „Pe marginea Dunării” – Galați; „Strugurele de Aur” – Alba Iulia; „Maria Lătărețu” – Târgu Jiu și multe alte festivaluri ce au reprezentat o etapă extrem de importantă pentru viitoarea mea carieră artistică. Aici aveam să cunosc oameni de specialitate din domeniul folclorului, a căror menire era aceea de a alege dintr-un număr mare de concurenți, pe cei care cântau cel mai bine în preselecții și care, mai apoi, aveau să se prezinte în etapa concursului în condiții de spectacol…scenă, orchestră, lumini, televiziune, o sală plină de spectatori. Perseverența, talentul moștenit din copilărie, dorința de a deveni din ce în ce mai bun, dragostea pentru folclor, au fost elementele necesare care, de fiecare dată, m-au ajutat să câștig premii și trofee importante, chiar dacă participarea mea în cadrul festivalurilor concurs de folclor s-a înfăptuit mai târziu.
Datorită acestor concursuri, am acumulat destulă experiență de scenă care, câțiva ani mai târziu, alături de premiile câștigate, aveau să-mi asigure un loc în cadrul Ansamblului Artistic Profesionist „Ciprian Porumbescu” din Suceava unde sunt și astăzi angajat ca solist vocal.
Aceeași dragoste pentru folclorul bucovinean, pentru cântec, pentru locurile natale, m-a îndemnat să mă întorc acasă, în Bucovina mea dragă. Aici mi-am pus bazele carierei mele artistice din punct de vedere profesional. Cu ”trăistuța” încărcată de experiența în domeniul artistic, cu o tehnică vocală șlefuită în cadrul Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima” sub atenta îndrumare a domnului profesor Ioan Bocșa, cu premiile obținute la concursurile de folclor, am reușit, după cum vă spuneam, să mă angajez în cadrul unui ansamblu profesionist.
”Ai grijă ce-ți dorești de la viață, pentru că ți se poate îndeplini”. Mă cuprinde o bucurie, iar pe chip îmi răsare un zâmbet chiar în timp ce scriu aceste rânduri. De ce spun asta? Pentru că exact în ziua în care mi-am susținut interviul și probele practice necesare angajării în cadrul ansamblului, am conștientizat că expresia de mai sus avea să se adeverească și în cazul meu. Copil fiind, eram întrebat deseori, așa cum sunteți sau ați fost întrebați și voi – ce vrei să te faci când o să fii mare? Răspunsul meu era simplu și fără nicio reținere – vreau să cânt. Și uite că soarta mi-a surâs, am ajuns să fiu solist în cadrul acestui prestigios ansamblu și să fac exact ceea ce mi-am propus încă din perioada copilăriei.
Să știți că este lucru mare să faci în viață exact ceea ce-ți place, să te duci cu bucurie la serviciu, să trăiești satisfacția zilnică a faptului că ai ajuns unde ți-ai dorit. De aici, lucrurile au continuat cu aceeași ascensiune. Am început să mă îngrijesc de primele mele cântece, să caut versuri prin culegeri, să caut cântece vechi și neștiute de nimeni, să întâlnesc și să colaborez cu dirijori și orchestratori din întreaga țară (Constantin Arvinte, George Sîrbu, Viorel Leancă, Răzvan Mitoceanu, Mihai Cotos, Ștefan Cigu, Ovidiu Barteș, Gheorghe Cîlțea, Stelian Stoica, etc.), cu oameni de radio și televiziune (Elise Stan, Ileana Vieru, Maria Tănase Marin, Eugenia Florea, Roxana Gibescu, Iuliana Tudor, etc.) dar și să particip din ce în ce mai des în cadrul unor emisiuni televizate de folclor, în cadrul unor spectacole sau turnee, atât personal cât și alături de colectivul Ansamblului Artistic „Ciprian Porumbescu”. Aria mea profesională interfera deja cu cea a artiștilor consacrați. Astfel, din anul 2017 am fost cooptat în cadrul Uniunii Artiștilor Interpreți de Folclor Muzical din România (U.A.I.F.M.R) de către bine-cunoscutul interpret de muzică populară Ionuț Fulea, cel care, încă din perioada concursurilor, mi-a urmărit îndeaproape ascensiunea artistică, stilul muzical, dar și caracterul meu ca om și artist.
Anii petrecuți în cadrul colectivului Ansamblului Artistic „Ciprian Porumbescu”….Sunt puțini, mulți, suficienți…nu aș putea să apreciez acest fapt, însă aș putea să spun doar că mă simt privilegiat de faptul că mi s-a îndeplinit una dintre cele mai mari dorințe ale copilăriei mele. Aici am avut ocazia până în prezent să acumulez experiență de scenă, să întâmpin provocări de ordin artistic și profesional, provocări pe care le-am acceptat cu bucurie și care mi-au arătat faptul că sunt capabil de lucruri mult mai mari decât mi-am putut închipui. Una dintre aceste provocări a fost și participarea mea în cadrul Operetei „Crai Nou”, în rolul Ispravnicului. Este una dintre cele mai de preț realizări din cariera mea artistică. Tot aici mi-am descoperit vocația de prezentator, pentru că de la angajare și până acum, am preluat, la inițiativa domnului Manager Sorin Filip, și partea de prezentare a spectacolelor pe care ansamblul le susține. În cadrul colectivului artistic am legat prietenii…oameni pe care îi găsisem deja acolo, cu o experiență artistică vastă, sau oameni care au ajuns relativ odată cu mine în ansamblu. Cert este faptul că, alături de ei, am petrecut momente memorabile, unice, cu ei am împărțit marile scene ale țării și nu numai, am realizat și adus pe aceeași scenă melodii din repertoriul propriu. Ei sunt cea de-a doua familie.
Ar mai fi multe de spus, însă m-am rezumat doar la o parte din viața mea…cea care mi-a adus cele mai multe bucurii, experiențe, diverse trăiri și emoții, una pentru care am luptat și m-am rugat Bunului Dumnezeu să mi-o ofere. Păstrați în sufletul și mintea voastră, oriunde veți fi în această lume, locurile unde v-ați născut, momentele frumoase ale copilăriei voastre, oamenii care v-au crescut și v-au format ca oameni, tradițiile, obiceiurile și nu în ultimul rând credința în Dumnezeu.”
Cu aceste cuvinte își conturează portretul de artist Marian Gogan, solist vocal al Ansamblului Artistic „Ciprian Porumbescu” din Suceava.
